Odiseea

tragedia care mi-a lipsit

Duminica seara am fost la film și am văzut, ghici ce, Odiseea. Mai tot filmul am avut o confuzie. De ce-l strigau pe personajul lui Matt Damon ”Odysseus” dar în subtitrare apărea Ulysses? Când ești incult, e de preferat să ai confuzii. Primul e numele grec, al doilea e cel latin și familiar nouă (unora dintre noi).

Rezolvată contuzia, pardon, confuzia, firul epic e frumos împletit din prezent spre trecut și invers până când cele două timpuri se întâlnesc și firul continuă spre deznodământ.

Dincolo de efectele vizuale și auditive, ce m-au cam zăpăcit, tema pare să fie ”legea lui Zeus”, cea a încrederii dintre oameni și felul în care se reflectă în caracterul lui Ulysses.

Grecii au trimis cetății Troia un cadou – celebrul cal troian ce ascundea în burta lui un comando condus de Ulysses. A fost un vicleșug ce a dus, de altfel, la căderea Troiei. Vicleșugul are un puternic ecou psihologic dar mai ales moral asupra lui Ulysses. Oamenii când primesc un cadou din partea cuiva sunt în acel moment deschiși și vulnerabili. Cadoul e oferit cu bună credință și cel care primește crede în intenția celui care oferă. E o lege sacră a încrederii. Dar dacă până și un cadou poate fi un vicleșug, atunci ce ne mai rămâne? Suspiciunea, pentru că orice act de bunătate poate ascunde o viclenie. De secole așa a rămas. Legea a fost încălcată.

În cheie psihologică, Ulysses e urmărit de spectrul vinei ce vine atât din fapta impură de a fi încălcat legea lui Zeus, cât și din atrocitățile la care a asistat odată cucerită cetatea. Acesta pare a fi filtrul prin care se cerne odată cu aventurile chinul lui lăuntric și vedeniile zeiței Atena (de altfel, o copilă din Troia căreia i-a fost tăiat capul).

Îmi vine să cred că asta ar fi tema principală, dar mai sunt și altele: loialitate și trădare, datorie și tenacitate, inegalitatea de gen. Poate și dulcea uitare a dragostei.

Mi-ar fi plăcut ca temele să fie explorate mai profund nu doar psihologic, ci mai ales moral și etic. Deși Odiseea e o tragedie, nu așa a ajuns la mine. Adevărul e că acesta e spiritul vremii. Să produci filme cu efecte fabuloase dar mai ușurele ca să nu stresăm publicul. Ușor de digerat ca de o seară liniștită de duminică. Cine vrea altceva poate lectura Ulysses a lui James Joyce (editura Vintage din 2022, librăria Cărturești).